La 1 an si aproape 2 luni, Aida nu merge inca singurica. Poate mi-ar fi prins bine un premergator, mai ales la aceasta varsta, cand Aida reuseste sa stea in pozitie verticala, dar oboseste repede si are nevoie sa se aseze un pic sa se odihneasca.
De aproape doua saptamani suntem la bunicii din inima Moldovei, la curte. Progresele sunt uriase: la Bucuresti abia reusea sa stea cateva secunde in picioruse sprijinita de marginea patutului, acum are mult mai multa forta si mult mai mult curaj. Eu nu ma stresez defel. Stiu ca fiecare copil are ritmul lui, verisoarele ei au mers undeva la 1 an si 3 luni…deci noi mai avem timp.
Dar poate nu mi-ar fi daunat sa mearga un pic mai repde Aida, pentru ca, va spun sincer, cele 10 kg ale ei tinute in brate, uneori si o ora-doua incontinuu, mi-au scos sufletul din mine uneori. De ce?
Neavand bunicii aproape – nici cei materni, nici cei paterni – (sunt la cateva sute de km departare), iar tati fiind la serviciu pana dupa-amiaza tarziu, a trebuit sa ma mobilizez si sa ma aventurez de una singura cu piticii in diverse locuri si medii, pentru a castiga timp si pentru a reusi sa duc la indeplinire multiplele „indatoriri” care se ivesc in mod constant.
Am noroc ca am masina si astfel am avut o mare libertate de miscare. Astfel nu a trebuit sa astept pana seara cand vine Tati acasa pentru a-mi rezolva problemele cotidiene..asa ca mi-am facut curaj si am mers singura cu copiii in masina, inca de cand acesta aveau 2 saptamani.
In afara iesirilor de rutina (parc, consultatii la pediatru, intalniri cu prietenele), am fost, uneori nevoita sa iau cu mine piticii in diverse locuri (in care nu intalnesti copii si bebelusi in mod normal), asa ca Alex si Aida au luat contact cu diverse medii, au cunoscut multe aspecte din viata noastra, a adultilor, fapt, care, in opinia mea, i-a ajutat foarte mult in constientizarea faptului ca „oamenii mari” duc o viata diferita de lumea de basm si joc a copiilor.
Sa va dau cateva exemple de locuri pe unde m-am „plimbat” eu ba cu Alex, ba cu Aida, ba cu amandoi deodata:
– la facultate (m-a apucat studiul si am urmat a doua facultate, pe care am finalizat-o cand Alex avea 1 an). Nu, nu am fost cu Alex la cursuri, dar m-a insotit la facultate pentru diverse probleme (platit taxa, completat cereri, depunere lucrare de licenta etc etc);
– la dentist. Aici a fost foarte comic, pentru ca, nu de putine ori, i-am luat pe amandoi cu mine, dar am avut noroc de un stomatolog foarte iubitor de copii, care accepta sa lucreze in timp ce pacientul isi tinea in brate bebelusul. 🙂
– la doctor (pentru mami). Aroganta maxima, sa spun asa, a fost atunci cand m-am dus cu Alex si Aida la ecografie de tiroida si mamara, unde, conform legilor lui Murphy, Aida bineinteles ca a urlat incontinuu, de a fost nevoie sa imi faca bietul doctor ecografie cu ea in brate. Alex a incercat sa o distreze in acele moment, a si reusit, dar la un moment dat, atunci cand Aida o daduse in tipete de isterie, m-au salvat unele asistente mai dragute care s-au oferit sa faca pe babysitter-ul cateva minute..Au fost unele dintre cele mai stresante si mai lungi minute din viata..
– la cosmetica..aici, nu prea i-a placut lui Alex..nu prea intelegea el ce se intampla acolo si se speriase, crezand ca sufar…sufeream eu putin, intr-adevar, dar cate nu suporta o femeie pentru a se simti femeie?! :)))
– la service, la constatari Daune, la serviciul inmatriculari masini, la ANAF.
Va spun drept, uneori e mai avantajos sa mergi cu gradinita de copii dupa tine (cu cat mai multi, cu atat mai bine), mai ales in institututiile administrative ale statului, unde trebuie sa astepti cu orele pentru o adeverinta sau alta chestiune birocratica..ei bine, daca vreti sa invingeti birocratia si sa bateti recordul de cel mai scurt timp la Administratia Financiara, de exemplu, luati copiii cu voi si in 2 minute rezolvati orice! J
De asemenea, am mers singura in masina cu copilul (pe cand avea 1 an jumate) pe drumul Bucuresti-Bacau si inapoi, la dragii bunici de pe meleagurile moldovenesti… e un drum foarte lung (300 km dus si 300 km intors), dar ne-a ajutat Dumnezeu si am mers fara probleme..iar o data, chiar am facut aroganta maxima de a merge pe acest drum cu 3 copii (!!!), dintre care Aida, de doar cateva luni atunci.
Intr-adevar, perioada concediului maternal ne limiteaza un pic din libertatea de miscare, dar am incercat, pe cat posibil, sa nu ma limitez in jurul casei si atat..plus, ca sunt multiple probleme (ce tin de copil) de rezolvat – vaccinari, vizite la medicul de familie, consultatii la pediatru si analize – si nu ma puteam baza pe Tati se invoiasca de la serviciu pentru a merge impreuna, asa ca am preferat sa ii iau pe pitici sa se familiarizeze cu diverse medii in care ne invartim noi, adultii.
Voi pe unde ati mers (de nevoie) cu piticii dupa voi?
Related Posts:
Related Posts:
