Despre Alexandru in sine nu am mai scris de mult timp..decat raportat la surioara lui si la relatia excelenta pe care o are cu ea. Da, sunt foarte fericita ca pana acum nu am simtit gelozie reala din partea lui, poate mici vorbe aruncat in vant privind atentia mai mare de care se bucura Aida..in rest, Alexandru este cel mai bun entertainer si, pot spune, chiar babysitter.
In alta ordine de idei, despre Alexandru in sine, pot spune doua lucruri privind evolutia lui din ultima vreme (dintotdeauna, de altfel):
- Doamne, cat de mult s-a maturizat, a evoluat!
- Doamne, cat de neascultator si razvratit poate fi!
Este foarte, dar foarte neascultator! va veti intreba, poate: ei, si? care e problema? toti copiii sunt la fel! NU, Alexandru nu asculta de nimeni si nu recunoaste nicio autoritate asupra lui..Este foarte greu sa relationezi cu un astfel de copil, care nu vede in parintele lui o autoritate, ci un egal. Am incercat de mic sa ii insuflu ideea ca se bucura de aceleasi drepturi si privilegii ca cei mari, dar a cam inteles gresit totul, pastrand doar ce i-a convenit, partea cu egalitatea, si mai putin cu responsabilitatea care vine la pachet.
Ce nu imi mai place la el este faptul ca nu am reusit noi sa il facem sa isi tina promisiunile, iar asta il transforma intr-un mincinos, din pacate! Am cateva orori pe care nu le suport pe lumea asta, iar una dintre ele este minciuna. Iar asta vine tot din vina noastra, din neputinta de a fi consecventi cu recompensele si pedepsele.
Lasand la o parte aceste critici, simt nevoia sa imi laud un pic puiul, pentru ca merita DIN PLIN! Alexandru este, la varsta lui de 5 ani si 4 luni, cel mai sociabil, sigur pe sine si descurcaret baietel pe care il cunosc! Are o inteligenta nativa si un fler de a se strecura din orice situatie si de a gasi solutia, incat sunt de pe acum linistita ca va fi un OM care se va DESCURCA in viata, in sensul ca se poate baza pe sine insusi in viata si va reusi in orice situatie sa gaseasca o cale!
Zilele trecute am fost sa ii recolteze sange pentru analize (da, am un pitic pe creier si cel putin de doua ori pe an ii fac analizele, ca si verisoarele lui, de altfel) si, dupa cateva negocieri, m-a uimit cu maturitatea de care a dat dovada! Nu a zis nici pâs, el care de regula facea un show maxim! P.S. ii promisesem un lego mic in schimb si omul si-a respectat cuvantul!
Apoi, de unul singur, a intrat in cabinetul doctoritei sa ii faca o ecografie abdominala si a stat acolo, de unul singur!!! Doamna doctor i-a propus sa intre singur in cabinet (vazand ca o alaptam in acel moment pe Aida), iar el a acceptat si s-a comportat ireprosabil acolo (dupa spusele doamnei doctor).
Astazi am mai bifat o premiera: Alexandru a fost singur la brutaria de langa casa sa cumpere un litru de lapte! Veti spune ca sunt inconstienta, dar am simtit ca e pregatit sa faca asta si s-a descurcat de minune! Nota bene – nu a trebuit sa traverseze nicio strada si eu l-am urmarit de la gem (cu execptia a 10 m, magazinul fiind in afara campului meu vizual). I-am dat banutii, el a intrat in magazin, a cerut un litru de lapte (si s-a laudat ca ii trebuie pentru ca face mama un tort in casa), doamna de la magazin (care il stia, pentru ca de acolo ne cumparam mereu painea) i-a dat laptele, bonul si restul, iar Alex a pornit triumfator spre casa!
Am fost atat de mandra de el!!!
Da, Alexandru s-a facut mare….:)
…
Intre timp si Aida a bifat doua premiere:
- la 8 luni jumate putem afirma ca poate sta singurica in fundulet (cateva secunde bune, chiar un minut)
- am trait cea mai mare spaima, intrucat a bifat prima ei cazatura din pat.