Tragedia de vineri seara ne-a adus cu totii aproape de Moarte..privind cele intamplate (am deschis televizorul chiar cand prezentau tragedia in direct) am simtit suflul mortii atat de aproape de mine si am realizat, inca o data, cat de fragili si efemeri suntem pe pamant..Nici nu pot sa imi imaginez macar ce e in sufletul acelor mame care si-au pierdut copiii..Si toata noaptea am stat „la panda”, fara somn, imbratisand Viata de langa mine (cele doua sufletele pure de copilasi care al caror „sforait” dulce si suav imi mangaia sufeltul).
…
Alexandru are acum 5 ani si 2 luni. De ceva timp are in vocabularul sau cuvantul “moarte”, cel mai probabil preluat din desenele animate din zilele noastre (desi unicul canal pe care il urmareste este Disney Junior, chiar si aici sunt uneori unele desene care folosesc un limbaj nu tocmai adecvat copiilor), pentru ca de cele mai multe ori il foloseste in spirit de gluma..
Nu intelege exact sensul acestui cuvant (si, daca ar fi dupa mine, mi-as dori nici sa nu il inteleaga vreodata), dar incerc usor-usor sa ii il fac sa constientizeze ca nu suntem vesnici, desi ne-am dori, si ca trebuie sa avem mare grija de noi (asta vizavi de feritul de masinile de pe strada, de care am oroare la propriu).
Noi am creat o poveste despre sufletelele care exista dinainte de a fi pe pamant: micii ingerasi-copilasi stau undeva sus in cer (la Dumnezeu) si se uita spre pamant si isi aleg parintii, asa cum ne-a ales si el pe noi sa fim parintii lui aici pe pamant. Si am fost extrem de emotionata cum, de multe ori, Alex ne-a spus: ma bucur ca v-am ales pe voi sa fiti parintii mei si nu imi doresc sa fi ales pe nimeni altcineva in schimb. Incercand sa il fac sa constientizeze gradul de pericol la care se expune uneori, i-am spus ca oamenii MOR si ca atunci cand un om moare, sufletul lui se intoarce acolo sus, in cer, de unde a venit atunci cand era bebelus si si-a ales parintii. Iar ceea ce il ingrozeste cel mai mult este faptul ca acel suflet se desparte de cei dragi pe pamant.
Am incercat sa ii imbrac aceasta notiune in hainute frumoase, iar cartea Enciclopedia vietii. Minute, luni, milenii – cat dureaza o viata pe pamant? de la editura Litera mi-a fost de mare ajutor, pentru ca expune in imagini superbe si cuvinte frumoase povestea vietii si a mortii a tot ceea ce exista pe pamant: de la fiintele, organismele care traiesc doar o zi, pana la cele care rezista sute de ani. E o adevarat sursa de cunaostere adecvata copiilor de la 4-5 ani pana la cei de 99 de ani, sa spun asa.
Iubesc enciclopediile! Pe vremea mea, visam la propriu sa am si eu asa ceva in acsa..mi se parea un ideal..asa ceva aveam norocul sa vad doar pe la biblioteca, eventual. Cartile de acest gen nici nu se prea gaseau, dar, pe deasupra, erau si foarte scumpe. Acum, le gasiti la un pret chiar accesibil!