Pana la varsta de 2-3 ani, micul Gogoshel nu a dispus de foooarte multe jucarii…ca parinti, am ales sa mearga pe o cale moderata, in sensul ca nu „aruncam” banii pe orice jucarie gasim in cale si incercam sa fim cat de cat rationali in alegerea acestora…ce-i drept, majoritatea jucariilor lui Gogo pana la 2 ani au fost primite si mai putin achizitionate de noi.
Sunt de acord ca jucariile stimuleaza inteligenta copilului, dar sunt, totodata, de acord, ca o familie trebuie sa aloce un anumit buget acestui capitol, proportional cu veniturile acesteia. Un copil este fericit si se dezvolta chiar daca nu dispune de sute de jucarii, ci are doar de ordinul zecilor, dar pe care le apreciaza si cu care se joaca cu placere, fara ca acestea sa apuce se fie uitate uneva printr-un colt al camerei…
Oricum, am observat ca pana pe la 2 ani Gogo prefera sa se joace cu ustensilele de bucatarie, aspiratorul, mopul, oale, telefoane si mai putin cu plusuri sau alte jucarii bebelusesti.
Jucariile preferate ale micului Gogoshel au fost pentru multa vreme ustensilele de curatenie si, mai nou, uneltele de mesterit (cele „originale” din trusa de mester ale lui Tati).
De asemenea, am incercat mereu sa inventez tot felul de jucarii pentru piticul meu…la inceputul procesului de diversificare, a trebuit sa improvizez in fiecare zi cate un nou joc…Gogoshel e un copil tare bun si nu prea a facut mofturi la masa, dar a trebuit intotdeauna sa fie „intretinut”, adica trebuie sa fie distrat intotdeauna cu ceva.
Asa ca am apelat foarte des la ustensilele gasite prin bucatarie (oale, capace, polonice, pahare, fructe etc etc).
Revenind la capitolul jucarii (din cele cumparate, nu inventate), de pe la 3-4 ani incolo, de cand si-a dat seama cum functioneaza lumea asta a copilariei si a copilariilor, Gogo a devenit cel mai mare “cersetor” de jucarii. Cere tot ce vede la televizor, la reclamele de pe canalele de desene animate si stie absolut totul despre toate dintre ele si de multe ori ma roaga sa mergem in paradisul jucariilor din mall-ul de langa noi ca sa aiba ocazia sa le vada, sa le analizeze, sa le piapie, sa le testeze! Si este cel mai fericit copil atunci cand reuseste sa ma pacaleasca (iar si iar) sa ii cumpar inca (doar, in varianta lui) o jucarie. 🙂
Related Posts:
Related Posts:
