In octombrie am plecat intr-un city-break la Roma si a fost pentru prima oara cand am fost despartita de Aida mai mult decat o noapte. Aida avea 1 an si 5 luni si ma gandeam sa o intarc (convinsa si de bunici), pentru ca se trezea foarte des noaptea si nici ziua nu prea manca nimic. Asa cum fac toti copiii alaptati, vor preferea intotdeauna lapticul mamei in detrimental mancarii.
Cu o saptamana inainte am incercat cu mare chin sa ii scot mesele de zi, dar nu am reusit, intrucat Aida faca un scandal urias inainte de fiecare somnic. Asa ca am reusit sa o alaptez doar la somnul de dupa-amaiaza.
Mi-a fost tare greu in primele 2 zile de despartire, dar m-a salvat o pompa manuala, din aceea care se gaseste in orice farmacie cu pretul pana in 20 de lei. Cand m-am intors de la Roma, Aida era parca un alt copil, la inceput nici macar nu ma recunsocuse parca, se intimida de mine, dar si-a revenit in acteva ore. Ce face despartirea dintr-un copil: se ataseaza de cei cu care sta zi de zi, minut de minut. Atunci cand ne-am revazut dupa 4 zile si am imbratisat-o, dupa cateva secunde a dorit sa se reintoarca in bratele bunicului, de care se atasase cat am fost plecata. Uitase si de alaptare, asa ca in prima noapte dupa revenire, a dormit cu tati, in ideea ca intarcarea sa devina definitiva.
Intorsi la Bucuresti, Aida si-a reluat vechile obiceiuri: cum am intrat in casa, a inceput din nou cu maraielile specifice, vrutul numai in brate, iar incercarea de a o adormi fara san a esuat, dupa un scandal de planset indelung. Ma durea sufletul, iar eu nu eram convinsa de intarcare.
Mai mult, totul a culminat cu un episod de enteroviroza, care a durat o saptamana, asa ca singura si cea mai buna solutie pentru ea a fost alaptatul. Am revenit la bunele obiceiuri, iar Aida este alaptata acum mai ceva ca un bebelus: de 10 ori pe zi si de 10 ori pe noapte. La cerere, adica, iar cererea este mare.
Cei batrani din familie spun ca am “intors copilul la san” si asta aduce ghinion. Voi credeti in asa superstitii? Ideea e ca obiectivul meu major nu a fost sa o intarc, ci sa plec in acel miniconcediu care m-a prins tare bine: 4 zile fara copii, intr-un loc superb. Asa ca eu nu consider asta o intoarcere la san si nu cred in astfel de lucuri. Eu cred in binele copilului si cred ca acesta primeaza in fata a oricarui lucru. Aida e fericita acum care are laptic la discretie zi si noapte si nu este conditionata de nimic.
Voi ce parere aveti?
Related Posts:
Related Posts:
