Am iubit fotbalul dintodeauna! Suntem trei fete acasa la mama si la tata si, poate din „frustrarea” nascuta din lipsa unui fecior mostenitor in casa, tata ne-a insuflat dragostea pentru acest sport. Urmaream impreuna meciurile Nationalei si comentam fazele importante..
Incepand cu clasa a 8-a am mers inclusiv pe stadion..eram mare fan FCM Bacau pe atunci, pe vremea cand echipa juca inca in Divizia A si se bucura de sustinerea raposatului Dumitru Sechelariu…Mergeam, impreuna cu sora mea si alti prieteni sa sustinem echipa „de suflet” chiar si la meciurile in delasare.
Mai tarziu, cand am venit in Bucuresti, am devenit „rapidista”..aici am fost influentata de grupul de prieteni, in mare parte rapidisti si mergeam cu mare drag la meciurile echipei din Giulesti..
Prin anul 1 de facultate (2001) am inceput sa mergem si la meciurile Echipei Nationale. Sub suflul patriotismului, tin minte, am plecat, cu trei prieteni din Bucuresti pana in Timisoara, cu trenul (cu Nasul..pe atunci inca se putea), sa sustinem echipa nationala la un meci amical (sîc!)..era primavara timpurie si am inghetat de frig pe drumul spre Timisoara, dar mai ales, la intoarcere, cand am si fost coborati din tren in gara la Lugoj (de catre Nasul nemultumit) si a trebuit sa asteptam cateva ore pana la sosirea urmatorului tren de intoarcere spre Capitala..
A fost prima data cand am fost pe stadionul Dan Paltinisanu si tin si acum minte, cu mare mandrie, ca sora mea a reusit sa se strecoare in multime si sa obtina mult ravnitul autograf de la Anghel Iordanescu, antrenorul de la acea vreme al Echipei Nationale..ca si acum, de altfel! 🙂
Ulterior am fost si am tot fost la meciurile Nationalei..
O fotografie (scanata, de pe vremea cand nu prea existau aparate foto digitale) din albumul cu amintiri (sunt si eu pe acolo, in spatele Tricolorului)
Romania – Danemarca: 2-5 (2002, fostul Stadion National de astazi)
Pana cand, pentru prima data, Romania (daca nu ma insel, tot la un meci cu Olanda) a ratat pentru prima oara in muuulti ani calificarea la un Campionat (dupa un meci pe stadionul Ghencea in care, plouati si infrigurati, tin minte ca am plans de suparare).
De atunci, au trecut anii, m-am asezat la casa mea, cu sot si copii in dotare si s-au rarit ocaziile de a ajunge pe stadion…chiar daca EU insami mi-as fi dorit sa merg, nici oportunitatile in sine nu au fost prea dese…Trebuie sa admitem ca, de cativa ani incoace, Echipei Nationale nu ii merge tocmai bine..
Mi-e dor sa merg la un meci, sa scandez, sa aplaud, sa imi creasca inima sau sa se faca cat un purice la diferitele momente ale meciului…Mi-e dor sa port Tricolorul si sa cant, cu inima la inima, Desteapta-te, Romane!
EURO 2016 – o noua ocazie pentru un nou inceput! Asa ca, desi trecut-au anii, voi fi si acum cu sufletul alaturi de tricolorii mei, de data asta, fara mici si bere la terase cu prietenii dragi, dar cu seminte si popcorn, in fata televizorului, cu sotul si cei doi pitici. Suna bine, nu?!
HAI ROMANIA!!!
Dragii mei Nationali..desi au trecut vremurile cand va stiam pe fiecare dintre voi, cand stiam potentialul fiecaruia, cand va scandam numele si va aplaudam sau ma suparam pe fiecare dintre voi atunci cand nu va iesea vreo pasa sau cand ratati un 11 m, imi doresc tare mult sa va redescopar / descopar!
Stiu ca aveti, in primul rand, de luptat cu prejudecatile si cu pesimsmul romanului nemultumit de propria soarta si care isi gaseste refugiul in fotbal si cu asteptarile mult prea mari de la voi! Dar haideti sa facem din nou cunostinta!
🙂
Un nou inceput!
Hai Romania!
Voi ce le-ati transmite jucatorilor Echipei Nationale?
Avem mamici microbiste pe aici? Spuneti Prezent! 🙂
Related Posts:
Related Posts:
